Luna Plina

“Elena [...] este vârcolac. Singura femeie-vârcolac din lume“. Elena, femeia-vârcolac, a fost muşcată de iubitul ei, vârcolac (despre care, evident, nu ştia că este lup), şi astfel a fost condamnată să trăiască o viaţă pe care ea nu şi-o dorea. Colerică fiind, după ce a aflat ce i-a făcut Clay a început să distrugă. Să “facă ca toţi dracii”, după cum ea însăşi spune. Mobilă, haine, orice era în jurul ei era făcut praf. Această parte mi-a plăcut foarte mult. Nu pentru că evidenţiază o parte violentă ci pentru că îmbină foarte bine ficţionalul cu realul. Nu aţi înţeles nimic? Pur şi simplu reacţiile reacţia Elenei de a face “ca toţi dracii” mi se pare absolut normală. Şi eu aş fi făcut la fel. Orice om ar intra în panică, s-ar enerva, s-ar înfuria.

După o perioadă, când a văzut că nu are cum să refuze ceea ce devenise, s-a hotărât să ignore de fapt acest lucru şi să se reintergreze în lumea oamenilor şi astfel a părăsit haita. De aici încep problemele.